Rezultatele cercetării

Ca urmare a unei cercetări efectuate în 2009 în mai multe state europene (Italia, Grecia, România și Spania), au fost identificate o serie de nevoi specifice pentru dezvoltarea competențelor manageriale:

• cele mai multe IMM-uri au un nivel mai ridicat de internaţionalizare, prin urmare, managerii ar trebui să-și dezvolte abilităţile necesare pentru a îmbunătăţi dimensiunea internaţională a activităţilor companiei
• managerii consideră că se implică doar parțial în activitățile inovatoare ale firmei
• există necesitatea de a consolida propria organizare şi abilităţile de comunicare şi de a testa metodologii de training inovatoare
• managerii trebuie să-și dezvolte abilităţile antreprenoriale necesare prin învăţare continuă, deoarece cunoştinţele şi competenţele trebuie să fie actualizate în mod constant având în vedere că întreprinderile trebuie să aibă o capacitate de inovare constantă şi trebuie să fie capabile să reacţioneze şi să se adapteze rapid, devenind mai flexibile din punctul de vedere al organizării şi structurii
• modelul de competenţe a fost până în prezent orientat mai mult către antreprenoriat și mai puțin către management: leadershipul și relaționarea reprezintă caracteristici distinctive ale comportamentului managerial şi sunt relevante pentru performanţa competitivă

Sursa: “Raport european: evaluarea comparativă internaţională şi adaptarea modelului de management la contextul local, proiectul EMME, 2009"

În general, managerii europeni de IMM-uri nu se bazează atât de mult pe formarea profesională pentru succesul profesional şi pentru îmbunătăţirea abilităților de conducere, ci preferă să mizeze pe competenţele dezvoltate prin experienţa practică. Există încă o problemă în privința recunoaşterii oficiale a competenţelor dobândite prin intermediul învăţării informale/non-formale, care este de fapt o provocare atunci când ne gândim la mobilitatea europeană a managerilor.

Situația diferă în statele europene. În unele dintre ele (de exemplu Danemarca, Ţările de Jos) procedurile de validare a învăţării anterioare au rolul să recunoască şi să certifice învăţarea non-formală şi informală, precum şi experiența profesională acumulată.

În alte state membre, procesul este într-un stadiu incipient, în special în ce priveşte evaluarea competenţelor de către autoritățile naţionale sau regionale şi stabilirea unui cadru de calificare compatibil cu Cadrul European al Calificărilor. Sectorul privat şi firmele pot juca un rol important în validarea învăţării informale/non-formale, mai ales în ceea ce privește credibilitatea şi recunoaşterea competenţelor; procedurile în domeniu sunt în general puse în aplicare în domeniul educaţiei şi nu sunt încă utilizate de către angajatori şi angajaţi pentru orientare profesională şi dezvoltare personală. O abordare structurală ar ajuta cu siguranţă la extinderea aplicării procedurilor de recunoaştere şi la dezvoltarea unui cadru legislativ pentru acestea.

Nu s-au făcut progrese cu privire la validarea învăţării anterioare şi a experienţei profesionale a managerilor, în special din IMM-uri. De fapt, unele companii mari vizează stabilirea unor modele pentru recunoaşterea învăţării non-formale şi informale care să fie aplicate odată cu procedurile de recrutare a personalului, dar acesta nu este și cazul IMM-urilor.